مصحف الثريا

بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ وَٱلشَّمْسِ وَضُحَىٰهَا ۝١

Pe soare şi lumina sa!

وَٱلْقَمَرِ إِذَا تَلَىٰهَا ۝٢

Pe lună când îi urmează!

وَٱلنَّهَارِ إِذَا جَلَّىٰهَا ۝۳

Pe ziuă când îl dezvăluie!

وَٱلَّيْلِ إِذَا يَغْشَىٰهَا ۝٤

Pe noapte când îl învăluie!

وَٱلسَّمَآءِ وَمَا بَنَىٰهَا ۝٥

Pe cer! Şi cum l-a zidit!

وَٱلْأَرْضِ وَمَا طَحَىٰهَا ۝٦

Pe pământ! Şi cum l-a întins!

وَنَفْسٍۢ وَمَا سَوَّىٰهَا ۝۷

Pe suflet! Şi cum l-a plăsmuit, punând în el desfrâu şi pioşenie!

فَأَلْهَمَهَا فُجُورَهَا وَتَقْوَىٰهَا ۝۸

Ferice de cel care şi-l mântuie!

قَدْ أَفْلَحَ مَن زَكَّىٰهَا ۝۹

Cel care şi-l întinează însă este pierdut!

وَقَدْ خَابَ مَن دَسَّىٰهَا ۝١۰

Tamudiţii, în ticăloşia lor, huleau,

كَذَّبَتْ ثَمُودُ بِطَغْوَىٰهَآ ۝١١

iar cei mai nemernici dintre ei au ieşit în faţă.

إِذِ ٱنۢبَعَثَ أَشْقَىٰهَا ۝١٢

Trimisul lui Dumnezeu le spuse: “Este cămila lui Dumnezeu! Lăsăţi-o să bea!”

فَقَالَ لَهُمْ رَسُولُ ٱللَّهِ نَاقَةَ ٱللَّهِ وَسُقْيَٰهَا ۝١۳

Ei l-au făcut mincinos şi au ologit cămila.

فَكَذَّبُوهُ فَعَقَرُوهَا فَدَمْدَمَ عَلَيْهِمْ رَبُّهُم بِذَنۢبِهِمْ فَسَوَّىٰهَا ۝١٤

Pentru păcatul lor, Domnul lor i-a făcut fărâme pe toţi deopotrivă

وَلَا يَخَافُ عُقْبَٰهَا ۝١٥

şi nu s-a temut de urmare.