مصحف الثريا

بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ وَٱلذَّٰرِيَٰتِ ذَرْوًۭا ۝١

Pe împrăştietoarele ce împrăştie!

فَٱلْحَٰمِلَٰتِ وِقْرًۭا ۝٢

Pe cărătoarele de povară!

فَٱلْجَٰرِيَٰتِ يُسْرًۭا ۝۳

Pe alergătoarele cu iuţeală!

فَٱلْمُقَسِّمَٰتِ أَمْرًا ۝٤

Pe împărţitoarele de poruncă!

إِنَّمَا تُوعَدُونَ لَصَادِقٌۭ ۝٥

Ceea ce vi s-a făgăduit este adevărat.

وَإِنَّ ٱلدِّينَ لَوَٰقِعٌۭ ۝٦

Judecata de Apoi este fără tăgadă.

وَٱلسَّمَآءِ ذَاتِ ٱلْحُبُكِ ۝۷

Pe cerul cu ale sale cărări!

إِنَّكُمْ لَفِى قَوْلٍۢ مُّخْتَلِفٍۢ ۝۸

Voi aveţi asupra lui păreri felurite,

يُؤْفَكُ عَنْهُ مَنْ أُفِكَ ۝۹

şi îl întoarce pe dos cel care este întors.

قُتِلَ ٱلْخَرَّٰصُونَ ۝١۰

Să fie ucişi bănuitorii,

ٱلَّذِينَ هُمْ فِى غَمْرَةٍۢ سَاهُونَ ۝١١

ei, cei care sunt într-o prăpastie şi nu-şi dau seama!

يَسْـَٔلُونَ أَيَّانَ يَوْمُ ٱلدِّينِ ۝١٢

Ei întreabă: “Când va veni Ziua Judecăţii?”

يَوْمَ هُمْ عَلَى ٱلنَّارِ يُفْتَنُونَ ۝١۳

În Ziua când vor fi puşi la încercare în Foc:

ذُوقُوا۟ فِتْنَتَكُمْ هَٰذَا ٱلَّذِى كُنتُم بِهِۦ تَسْتَعْجِلُونَ ۝١٤

“Gustaţi încercarea voastră! Aceasta este ceea ce voi cereaţi degrabă!”

إِنَّ ٱلْمُتَّقِينَ فِى جَنَّٰتٍۢ وَعُيُونٍ ۝١٥

Cei temători vor trăi în Grădini cu izvoare,

ءَاخِذِينَ مَآ ءَاتَىٰهُمْ رَبُّهُمْ ۚ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ قَبْلَ ذَٰلِكَ مُحْسِنِينَ ۝١٦

luând ceea ce Domnul lor le va dărui. Ei au fost înainte dintre făptuitorii de bine

كَانُوا۟ قَلِيلًۭا مِّنَ ٱلَّيْلِ مَا يَهْجَعُونَ ۝١۷

ce dormeau noaptea puţin,

وَبِٱلْأَسْحَارِ هُمْ يَسْتَغْفِرُونَ ۝١۸

iar dis-de-dimineaţă cereau iertare.

وَفِىٓ أَمْوَٰلِهِمْ حَقٌّۭ لِّلسَّآئِلِ وَٱلْمَحْرُومِ ۝١۹

Din averile lor aveau parte şi cerşetorul şi lipsitul!

وَفِى ٱلْأَرْضِ ءَايَٰتٌۭ لِّلْمُوقِنِينَ ۝٢۰

Pe pământ sunt semne pentru cei care cred cu tărie.

وَفِىٓ أَنفُسِكُمْ ۚ أَفَلَا تُبْصِرُونَ ۝٢١

Precum şi în voi înşivă. Nu le vedeţi, oare?

وَفِى ٱلسَّمَآءِ رِزْقُكُمْ وَمَا تُوعَدُونَ ۝٢٢

În cer este înzestrarea voastră şi ceea ce vi s-a făgăduit.

فَوَرَبِّ ٱلسَّمَآءِ وَٱلْأَرْضِ إِنَّهُۥ لَحَقٌّۭ مِّثْلَ مَآ أَنَّكُمْ تَنطِقُونَ ۝٢۳

Pe Domnul cerului şi al pământului! Acesta este Adevărul precum faptul că vorbiţi.

هَلْ أَتَىٰكَ حَدِيثُ ضَيْفِ إِبْرَٰهِيمَ ٱلْمُكْرَمِينَ ۝٢٤

A venit la tine spusa despre oaspeţii prea-cinstiţi ai lui Abraham?

إِذْ دَخَلُوا۟ عَلَيْهِ فَقَالُوا۟ سَلَٰمًۭا ۖ قَالَ سَلَٰمٌۭ قَوْمٌۭ مُّنكَرُونَ ۝٢٥

Ei intrară la el spunându-i: “Pace!” Abraham spuse: “Pace! O, oameni necunoscuţi!”

فَرَاغَ إِلَىٰٓ أَهْلِهِۦ فَجَآءَ بِعِجْلٍۢ سَمِينٍۢ ۝٢٦

El s-a dus apoi pe nesimţite la ai săi şi a adus un viţel gras.

فَقَرَّبَهُۥٓ إِلَيْهِمْ قَالَ أَلَا تَأْكُلُونَ ۝٢۷

L-a apropiat de ei, spunând: “Nu mâncaţi?”

فَأَوْجَسَ مِنْهُمْ خِيفَةًۭ ۖ قَالُوا۟ لَا تَخَفْ ۖ وَبَشَّرُوهُ بِغُلَٰمٍ عَلِيمٍۢ ۝٢۸

Şi atunci îl prinse frica de ei. Aceştia spuseră: “Să nu-ţi fie frică! Şi îi vestiră un fecior însemnat.

فَأَقْبَلَتِ ٱمْرَأَتُهُۥ فِى صَرَّةٍۢ فَصَكَّتْ وَجْهَهَا وَقَالَتْ عَجُوزٌ عَقِيمٌۭ ۝٢۹

Femeia sa înaintă văitându-se şi lovindu-se peste faţă. Ea spuse: “O bătrână stearpă?...”

قَالُوا۟ كَذَٰلِكِ قَالَ رَبُّكِ ۖ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلْحَكِيمُ ٱلْعَلِيمُ ۝۳۰

Ei spuseră: “Domnul tău a spus astfel. El este Înţeleptul, Ştiutorul.

۞ قَالَ فَمَا خَطْبُكُمْ أَيُّهَا ٱلْمُرْسَلُونَ ۝۳١

Abraham spuse: “O, voi trimişilor! Care este treaba voastră?”

قَالُوٓا۟ إِنَّآ أُرْسِلْنَآ إِلَىٰ قَوْمٍۢ مُّجْرِمِينَ ۝۳٢

Ei spuseră: “Noi am fost trimişi la un popor de nelegiuiţi

لِنُرْسِلَ عَلَيْهِمْ حِجَارَةًۭ مِّن طِينٍۢ ۝۳۳

ca să trimitem asupra lui bolovani de lut

مُّسَوَّمَةً عِندَ رَبِّكَ لِلْمُسْرِفِينَ ۝۳٤

însemnaţi de Domnul tău pentru cei desfrânaţi.”

فَأَخْرَجْنَا مَن كَانَ فِيهَا مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ۝۳٥

Noi i-am scos aşadar din cetate pe cei credincioşi şi

فَمَا وَجَدْنَا فِيهَا غَيْرَ بَيْتٍۢ مِّنَ ٱلْمُسْلِمِينَ ۝۳٦

nu am aflat decât o casă de supuşi.

وَتَرَكْنَا فِيهَآ ءَايَةًۭ لِّلَّذِينَ يَخَافُونَ ٱلْعَذَابَ ٱلْأَلِيمَ ۝۳۷

Am pus în ea un semn pentru cei care se tem de Osânda cea dureroasă,

وَفِى مُوسَىٰٓ إِذْ أَرْسَلْنَٰهُ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ بِسُلْطَٰنٍۢ مُّبِينٍۢ ۝۳۸

precum în Moise când l-am trimis cu o împuternicire desluşită la Faraon

فَتَوَلَّىٰ بِرُكْنِهِۦ وَقَالَ سَٰحِرٌ أَوْ مَجْنُونٌۭ ۝۳۹

care s-a întors către suita sa spunând: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”

فَأَخَذْنَٰهُ وَجُنُودَهُۥ فَنَبَذْنَٰهُمْ فِى ٱلْيَمِّ وَهُوَ مُلِيمٌۭ ۝٤۰

Noi i-am luat pe ei şi oştile lor şi i-am aruncat în mare, în vreme ce el se dojenea pe sine.

وَفِى عَادٍ إِذْ أَرْسَلْنَا عَلَيْهِمُ ٱلرِّيحَ ٱلْعَقِيمَ ۝٤١

Aşa a fost şi cu adiţii când am trimis asupra lor vântul pustiilor

مَا تَذَرُ مِن شَىْءٍ أَتَتْ عَلَيْهِ إِلَّا جَعَلَتْهُ كَٱلرَّمِيمِ ۝٤٢

care nu a lăsat nimic peste care a trecut fără să nu-l facă fărâme.

وَفِى ثَمُودَ إِذْ قِيلَ لَهُمْ تَمَتَّعُوا۟ حَتَّىٰ حِينٍۢ ۝٤۳

Aşa a fost şi cu tamudiţii când li s-a spus: “Bucuraţi-vă o vreme!”

فَعَتَوْا۟ عَنْ أَمْرِ رَبِّهِمْ فَأَخَذَتْهُمُ ٱلصَّٰعِقَةُ وَهُمْ يَنظُرُونَ ۝٤٤

Ei n-au luat însă în seamă porunca Domnului lor, iar trăsnetul i-a luat pe când priveau.

فَمَا ٱسْتَطَٰعُوا۟ مِن قِيَامٍۢ وَمَا كَانُوا۟ مُنتَصِرِينَ ۝٤٥

Atunci nu s-au putut ţine pe picioare şi nici ajuta.

وَقَوْمَ نُوحٍۢ مِّن قَبْلُ ۖ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ قَوْمًۭا فَٰسِقِينَ ۝٤٦

Aşa a fost şi cu poporul lui Noe: Era un popor de desfrânaţi.

وَٱلسَّمَآءَ بَنَيْنَٰهَا بِأَيْي۟دٍۢ وَإِنَّا لَمُوسِعُونَ ۝٤۷

Şi cerul? Noi l-am zidit cu trăinicie şi i-am dat apoi lărgime!

وَٱلْأَرْضَ فَرَشْنَٰهَا فَنِعْمَ ٱلْمَٰهِدُونَ ۝٤۸

Şi pământul? Noi l-am aşternut şi ce buni întinzători am fost!

وَمِن كُلِّ شَىْءٍ خَلَقْنَا زَوْجَيْنِ لَعَلَّكُمْ تَذَكَّرُونَ ۝٤۹

Din fiece lucru am creat o pereche. Poate vă veţi aminti!

فَفِرُّوٓا۟ إِلَى ٱللَّهِ ۖ إِنِّى لَكُم مِّنْهُ نَذِيرٌۭ مُّبِينٌۭ ۝٥۰

Zoriţi către Dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit!

وَلَا تَجْعَلُوا۟ مَعَ ٱللَّهِ إِلَٰهًا ءَاخَرَ ۖ إِنِّى لَكُم مِّنْهُ نَذِيرٌۭ مُّبِينٌۭ ۝٥١

Nu puneţi lângă Dumnezeu alt dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit!

كَذَٰلِكَ مَآ أَتَى ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِهِم مِّن رَّسُولٍ إِلَّا قَالُوا۟ سَاحِرٌ أَوْ مَجْنُونٌ ۝٥٢

Aşa a fost întotdeauna. Nici un trimis n-a venit la cei dinaintea lor fără ca ei să nu-i fi spus: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”

أَتَوَاصَوْا۟ بِهِۦ ۚ بَلْ هُمْ قَوْمٌۭ طَاغُونَ ۝٥۳

Ei s-au sfătuit unii pe alţii asupra lui? Acesta este un popor de ticăloşi!

فَتَوَلَّ عَنْهُمْ فَمَآ أَنتَ بِمَلُومٍۢ ۝٥٤

Întoarce-le spatele şi nu vei fi dojenit!

وَذَكِّرْ فَإِنَّ ٱلذِّكْرَىٰ تَنفَعُ ٱلْمُؤْمِنِينَ ۝٥٥

Adu-le aminte, căci amintirea le este credincioşilor de folos.

وَمَا خَلَقْتُ ٱلْجِنَّ وَٱلْإِنسَ إِلَّا لِيَعْبُدُونِ ۝٥٦

Eu nu i-am creat nici pe ginnii şi nici pe oamenii decât ca să Mi se închine.

مَآ أُرِيدُ مِنْهُم مِّن رِّزْقٍۢ وَمَآ أُرِيدُ أَن يُطْعِمُونِ ۝٥۷

Eu nu vreau nici un dar de la ei. Eu nu vreau să Mă ospăteze.

إِنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلرَّزَّاقُ ذُو ٱلْقُوَّةِ ٱلْمَتِينُ ۝٥۸

Dumnezeu este Împărţitorul de bunuri. El este Stăpânul de nezdruncinat al puterii.

فَإِنَّ لِلَّذِينَ ظَلَمُوا۟ ذَنُوبًۭا مِّثْلَ ذَنُوبِ أَصْحَٰبِهِمْ فَلَا يَسْتَعْجِلُونِ ۝٥۹

Cei care s-au ticăloşit în păcate, precum păcatele semenilor lor, să nu o ceară degrabă (Judecata)!

فَوَيْلٌۭ لِّلَّذِينَ كَفَرُوا۟ مِن يَوْمِهِمُ ٱلَّذِى يُوعَدُونَ ۝٦۰

Vai tăgăduitorilor pentru Ziua ce li s-a făgăduit!